Istoria Parchetului


Cuvântul „parchet” (parquet) provine din limba franceza, semnificând pardoseala din scândurele de lemn de esenta tare, îmbinate între ele în forma de desene geometrice. Podelele de parchet şi-au câstigat popularitatea în palatele nobilimii franceze în secolele XVII–XVIII, odata cu raspândirea covoarelor persane de lux şi a tapiseriilor tesute cu matase. Anume în aceasta perioada parchetul, ca şi alte obiecte ale interiorului, a devenit o opera de arta.

Daca e sa revenim în trecutul foarte îndepartat, vom constata ca în toate epocile şi la toate popoarele podelele şi în special ornarea acestora se bucura de o atentie deosebita printre decoratiunile de interior. Înca în antichitate, în Egipt, India şi China, precum şi în multe alte tari, se creau dusumele rezistente şi frumoase. În Evul mediu, podeaua din „caramizi de stejar” devine un atribut indispensabil al palatelor şi castelelor. Însa o perfectiunea artistica parchetul şi-a atins-o catre secolul al XVII-lea, în mai multe tari ale Europei concomitent. Trebuie de mentionat faptul ca forma artistica a parchetului este strâns legata de evolutia stilistica generala a artei şi arhitecturii. Astfel, interioarele clasice caracterizate prin rigurozitate şi simetrie au fost succedate de splendoarea barocului decorativ, iar parchetul a capatat un desen mai alambicat, cu bucle si ghirlande înflorate.

În secolele XVII–XIX toate lucrarile asupra parchetului se efectuau manual. Podelele din parchet, frumoase şi scumpe, împodobeau casele persoanelor înstarite. Producerea în masa a lamelor de parchet în conditii de fabrica nu a fost lansata decât în anii ’70 ai secolului al XIX-lea, iar la începutul secolului al XX-lea fabricarea manuala a parchetului a fost totalmente eliminata de producerea industriala. În consecinta, acest tip comod de pardoseala a devenit accesibil pentru un cerc larg de consumatori.

„Renasterea” parchetului, care se observa în ultimii 15 ani, se manifesta nu doar prin largirea sortimentului, ci şi prin cresterea volumelor de productie. În prezent, conform datelor Federatiei Europene a Producatorilor de Parchet, volumul anual de fabricare a parchetului depaseste cifra de 81 milioane m²). Cei mai mari producatori de parchet sunt Germania, Italia, Franta, Spania, SUA, precum şi Finlanda, Danemarca, tari care se sprijina pe traditii stravechi. Parchetul şi-a redobândit faima de altadata şi devine tot mai frecvent un oaspete dorit în casele moderne.

Confortul, puritatea ecologica, rezistenta, iar, în special, senzatia irepetabila de caldura şi nuanta luminoasa de chihlimbar a lemnului natural – toate acestea fac ca parchetul sa ramâna preferat de lumea întreaga, fiind un “detaliu” mereu modern şi elegant în orice locuinta şi birou.

ESENŢE DE PARCHET

Salcam
salcam aburit

Salcâmul este considerat cea mai tare specie foioasă ce creşte în ţara noastră. Are o culoare ce variază de la gălbui până la verzui-gri sau gălbui-gri. În secţiune se disting clar straturile anuale. Lemnul nu crapă şi nu se scorojeşte, are o rezistenţă mare la roadere, este foarte elastic şi se şlefuieşte uşor. Sub influenţa aerului şi a luminii, lemnul se întunecă semnificativ, ceea ce face ca textura lui să devină mai expresivă şi mai strălucitoare.

Artar

artar

Artarul mai este numit „fag alb”. Are un lemn tare, rezistent şi dens, de culoare alb-cenuşie. Textura artarului nu este pronunţată şi se caracterizează prin puncte deschise pe un fond neted şi mat. Lemnul de artar se distinge prin tărie, rezistenţă la uzură, însă pentru evitarea deformărilor şi crăpăturilor necesită uscare îndelungată şi delicată.

Stejar

parchet stejar

Stejarul atinge cu uşurinţă vârsta de peste 1000 de ani. Arborii ajung până la o înălţime de 18 – 30m şi un diametru de 120 – 180cm. Lemnul matur are nuanţe ce variază de la brun-deschis până la gălbui-brun, cu o textură frumoasă în secţiune. Este tare, durabil şi rezistent la acţiunea factorilor externi. Cu timpul, stejarul se întunecă puţin, ceea ce conferă podelelor de stejar bine îngrijite o nuanţă de vechime nobilă şi un aer aristocratic. Stejarul este specia tradiţională folosită la fabricarea podelelor din parchet şi a celor de tip duşumea.

Locurile de creştere: Stejarul este răspândit practic în toată Europa (atât la nord, cât şi la sud), precum şi în Asia şi în America.
Densitatea: în mediu, circa 700 kg/m3.
Duritatea: 3,7-3,9.

Cireş

parchet masiv cires

Cireşul este foarte asemănător cu vişinul, însă atinge o grosime ce permite tăierea în scânduri. Lemnul de cireş este mai dens şi mai tare decât cel de vişin, dar sub aspectul tăriei cedează celui de stejar. Cireşul are o nuanţă roz-cafenie, uneori roz-cenuşie. Cu timpul – se întunecă. Lemnul de cireş, precum şi de alte specii de pomi fructiferi, este adeseori utilizat pentru diversificarea interiorului, conferindu-i mai multă vivacitate.

Locurile de creştere: Este larg răspândit în Europa, Asia Mică, America de Nord.

Densitatea: –

Duritatea: 3,0-3,3.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s