Instructiuni pentru lacuirea parchetului masiv


O pardoseală din lemn care nu este protejată se va deteriora în scurt timp din cauza traficului, dar și a acțiunii necontrolate a substanțelor chimice conținute de băuturi, resturi de mâncare, produse de întreținere etc., ajunse accidental pe pardoseală și care au o capacitate mare de penetrare în fibra lemnului. De aceea, lăcuirea nu poate și nu trebuie să fie un proces simplu. Înainte de lăcuirea propriu-zisă, se impune impregnarea cu un grund de profunzime care să fie compatibil cu
lacul care se va aplica ulterior. Acest grund are rolul de a închide porii lemnului, de a da „profunzime“ fibrei lemnului și, poate cel mai important, de a evita lipirea canturilor lamelelor parchetului (se împiedică astfel formarea așa-ziselor rosturi de tip „fulger”). Există mai multe tipuri de lacuri: lacuri pe bază de
apă mono- și bicomponente, pe bază de poliuretan, pe bază de solvent, lacuri combinate ulei – lac pe bază de apă etc. În continuare, ele pot fi împărțite în mai multe categorii: pentru trafic domestic, trafic intens și trafic foarte intens, iar această clasificare se face în funcție de componența chimică, de efectul optic obținut, gradul de luciu, gradul de alunecare. În funcție de destinația pe care o va avea spațiul res pectiv, se va folosi deci un produs cu rezistență cores punzătoare: de la lac pentru trafic moderat (locuințe) până la lac pentru trafic foarte intens (spații comerciale, industriale etc.). Cel mai des folosite la noi sunt lacurile pe bază de apă și poliuretan. Din păcate, se mai folosesc încă, de către o parte a montatorilor, și acele lacuri pe bază de solvent care sunt foarte toxice, dar prețul mai scăzut (în comparație cu cele ecologice) îi deter mi nă pe unii să le considere încă o opțiune. Ca să ne facem o idee despre cât de periculoase sunt aceste produse pe bază de solvent (diluant), putem să vă spunem că, după aplicarea pe pardoseală, substanțele toxice sunt emanate în aerul respirat încă 45 de zile. În unele țări din vestul Europei s-a interzis prin lege producerea, comercializarea și punerea în operă a acestor produse care fac foarte mult rău montatorului, utilizatorului și mediului.


Grundul si lacul

Succesiunea procedeelor

Fiecare tip de lac are anumite particularități care trebuie cunoscute și respectate de către montator (a se studia neapărat fișa tehnică!), dar în principiu modalitatea de lucru este asemănătoare. Înainte de a începe aplicarea grundului și a lacului, se va avea în vedere ca parchetul să fie bine șlefuit, cu rosturile dintre lamele bine acoperite și foarte bine aspirat. În funcție de tipul de lac ales, există diferite metode de aplicare. De regulă, se grunduiește o dată sau de două ori (depinde și de specia lemnului) și se lăcuiește de minimum două ori, cu șlefuire intermediară între lăcuiri. Totuși, se va avea întot deauna în vedere re comandarea producătorului, pentru că poate diferi procedeul de aplicare. Lacul se aplică cu rola, având grijă să nu rămână zone neacoperite, în special la al doilea sau al treilea strat, când diferențele optice sunt mai puțin evidente. Aici recomand din nou să se respecte in dicațiile producătorului, în legătură cu consumul pe metrul pătrat. Șlefuirea intermediară se face cu o mașină de șlefuit monodisc, cu plase abrazive, și trebuie spus că se impune o șlefuire propriu-zisă a suprafeței lăcuite și nu doar o „lustruire” a acesteia. Accentuez deoarece, din experiență, s-a observat că unii montatori folosesc la șlefuirea intermediară plase abrazive foarte fine (cu granulație 150-180), care nu fac altceva decât să lustruiască lacul aplicat. Recomand ca, la această operațiune, să se folosească plasa abrazivă cu granulație 100 – 120. După prima lăcuire, se va aspira deci foarte bine și se va trece la a doua lăcuire. Aici aș menționa o metodă pe care o aplic de câțiva ani și care a dat rezultate foarte bune: după șlefuirea intermediară, se aspiră și se aplică un strat de lac cu spatula dublă de oțel (consum apro ximativ 25 – 30 g/mp ), iar după uscare se va aplica cu rola încă un strat. Este o tehnică avantajoasă deoarece se va aduna cu spatula aproape orice urmă de praf rămasă după aspirare și, în plus, al doilea strat de lac aplicat cu rola se va dispersa mult mai ușor. Chiar dacă poate părea că este o operațiune simplă, montatorii cu experiență știu că nu este așa – abia după câțiva ani de practică se poate spune că un parchetar știe cu adevărat să lăcuiască o pardoseală.
Se poate vorbi foarte mult despre metodele de aplicare, dar cea mai bună metodă de a învăța, a împărți impresii și experiențe este participarea la seminarii și
întâlniri pe teme de montaj, lucru pe care îl recomand cu căldură de fiecare dată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s